Europenii şi-au ales reprezentanţii în Parlamentul European pentru următorii 5 ani. 736 de eurodeputaţi, dintre care 80 aparţin grupului ALDE, iar dintre aceştia din urmă, 5 aparţin Partidului Naţional Liberal. Este un mandat important pe care europarlamentarii liberali vor şti cum să şi-l asume. Şi când afirm acest lucru mă refer, în primul rând, la experienţa şi expertiza în instituţii, proceduri şi problematici europene, pe care 4 dintre cei 5 viitori parlamentari europeni ai Partidului Naţional Liberal au acumulat-o de-a lungul actualului mandat la Parlamentul European. Şi au confirmat prin activitatea pe care au desfăşurat-o în cadrul unor comisii, precum piaţa internă şi protecţia consumatorilor; industria, cercetarea şi energia; libertăţile civile; cultura şi educaţia. 

În consecinţă, am certitudinea că eurodeputaţii liberali îşi vor aduce un aport substanţial la abordarea temelor care vor constitui o prioritate pentru mandatul legislativ 2009-2014: serviciile financiare, protecţia consumatorilor, politica socială, schimbările climatice, sănătatea, industria, libertăţile civile, agricultura sau extinderea Uniunii Europene. 

Un al doilea aspect important, asupra căruia aş dori să mă opresc, vizează impactul pe care ratificarea şi punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona le vor avea asupra rolului Parlamentului European, care va deveni, astfel, o instituţie cu putere crescută, şi a raporturilor sale cu parlamentele statelor membre şi, deci, inclusiv cu Parlamentul României. Şi am să mă opresc doar asupra câtorva dintre acestea: Parlamentul European va deveni, în calitate de legiuitor, pe picior de egalitate cu miniştrii statelor membre în 95% dintre domeniile de politică ale Uniunii Europene; va avea paritate absolută cu Consiliul în ceea ce priveşte aprobarea bugetului general al Uniunii Europene şi a cadrului financiar multianul; va alege preşedintele Comisiei Europene; va beneficia de introducerea, pe lângă aşa numita procedură "cartonaşul galben" (care prevede ca, în cazul în care o treime din parlamentele naţionale resping o propunere legislativă, comisia o va reexamina), a unui nou mecanism prin care, dacă o majoritate simplă de parlamente naţionale adoptă un aviz în care se afirmă că o propunere legislativă nu respectă principiul subsidiarităţii şi fie consiliul, fie Parlamentul este de acord cu respectivele parlamente, propunerea este respinsă. Mai mult, în ceea ce priveşte relaţia Parlamentului European cu parlamentele naţionale, se are în vedere participarea sporită a acestora la activitatea Uniunii Europene şi consolidarea capacităţii lor de a-şi exprima punctul de vedere asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii, prin adresarea către preşedintele Parlamentului European, al Consiliului sau comisiei, a unui aviz motivat privind conformitatea unui proiect de act legislativ cu principiul subsidiarităţii. 

Stimaţi colegi, 

Pentru următorii trei ani, chiar dacă la niveluri de decizie diferite, cel european şi cel românesc, în acelaşi timp, vom reprezenta interesele cetăţenilor României. Sunt mandate care ne obligă şi pe parcursul cărora va trebui să contribuim la realizarea unei colaborări cât mai eficiente atât între instituţiile pe care le reprezentăm, cât şi între noi şi cu cei care ne-au ales. Pârghiile există, dar e nevoie de voinţă politică, atât separat cât şi împreună, pentru a stabili un echilibru constructiv şi pragmatic între agenda europeană, agenda românească şi agenda cetăţeanului. 

Actualele alegeri europarlamentare au tras un semnal de alarmă. Nu doar la nivel european, ci şi la noi, rata de participare la vot a scăzut. De la 45,47% la 43,1% la nivel european, respectiv, de la 29,47% la 27,64% la noi. Toate aceste procente dovedesc o adâncire a deficitului democratic. Cetăţeanul se simte nu doar insuficient informat, ci şi insuficient implicat în procesul decizional european. Şi asta în condiţiile în care 80% din legislaţia naţională este de inspiraţie europeană. Prin urmare, alegătorul român trebuie să înţeleagă că viaţa lui, chiar şi din cel mai îndepărtat cătun, este influenţată de deciziile luate nu doar la Bucureşti, ci şi la Strasbourg sau Bruxelles. Şi dacă ar fi să iau doar cazul judeţului Bihor, nu pot să nu remarc faptul că rata de participare în mediul rural a fost de 41,95%, cu 17,99% mai mare decât în cel urban. 

Prin urmare, votul său trebuie văzut nu doar ca un vot care contează, ci ca un vot care trebuie dat în cunoştinţă de cauză. Iar aici ne revine nouă, deputaţi în Parlamentul European, sau în Parlamentul României, să supunem, cu şi mai multă hotărâre şi consecvenţă, atât temele europene, cât şi cele naţionale, actuale, dezbaterii societăţii româneşti la toate nivelurile, şi să preluăm reacţiile pe care le primim de la cetăţeni sau de la organizaţiile societăţii civile şi să le includem în procesul decizional de la nivel naţional şi european. 

Să nu uităm că o democraţie funcţională are nevoie de cetăţeni informaţi şi participativi. Şi de legitimitate. Dar nu de o legitimitate "ajutată" prin fraudă şi ilegalităţi, ci de o legitimitate obţinută strict ca urmare a evaluării faptelor făcute în interesul cetăţeanului. Şi mai e nevoie de multe exemple de "fapte" din partea aleşilor. Fiindcă abia în acel moment vom putea spera la o rată mai mare de participare la vot din partea cetăţenilor.