În colegiul pe care îl reprezint în Parlament, electorii care mi-au acordat încrederea de a-i reprezenta nu sunt într-o proporţie covârşitoare licenţiaţi în drept şi, totuşi, într-o proporţie covârşitoare înţeleg condiţiile în care se plăteşte arvuna, chiar dacă tranzacţia are loc la un târg câmpenesc. Într-o proporţie covârşitoare, electorii mei ştiu că sunt datori să despăgubească pe cel căruia copilul lor minor le-a produs o pagubă, chiar dacă, nefiind într-o proporţie covârşitoare licenţiaţi în drept, nu ştiu că este vorba de răspunderea pentru prepuşi, în condiţiile art. 1000 din Codul civil. 

De unde ştiu electorii mei aceste lucruri dacă nu sunt licenţiaţi în drept? Le ştiu, pur şi simplu. Le ştiu, pentru că acum aproximativ 150 de ani, când actualul Cod Civil a intrat în vigoare, normele juridice au venit în mod natural. Specialiştii definesc norma juridică ca fiind o conduită socială care, recunoscută de stat, este reglementată devenind astfel normă juridică obligatorie. În mod natural, conduita socială impune statului reglementarea juridică. 

În zilele acestea asistăm, din păcate, la răsturnarea acestei situaţii. Ne aflăm în faţa încercării statului de a impune, prin reglementarea unei norme juridice, o anumită conduită socială. 

Poate că acesta este motivul pentru care, potrivit unui sondaj realizat de Transperancy International în lunile aprilie - mai 2009, aproximativ 80% dintre români nu cunosc modificările ce vor fi aduse codurilor. Nu cunosc aceste modificări, pentru că ele nu survin în mod natural, urmare a reglementării unei conduite sociale existente, ci sunt impuse. În aceste condiţii, nu vom mai vorbi despre Codul Civil Roman, ci despre Codul civil al domnului Boc.

 

Nu doar în teorie, ci şi în practica democraţiilor consolidate, calitatea unei democraţii este evaluată în funcţie de gradul de implicare a cetăţenilor şi a organizaţiilor societăţii civile în procesul decizional. Însă, în aceeaşi măsură, nu trebuie să omitem un aspect important: cetăţenia activă este responsabilitatea comună a guvernanţilor şi guvernaţilor. Astfel, pentru ca cetăţenii să îşi valorifice drepturile, guvernanţii trebuie să maximizeze oportunităţile prin care ei să ajungă să influenţeze condiţiile în care trăiesc şi prin care să participe la dezbaterile privind deciziile cheie care au un efect semnificativ asupra comunităţii din care fac parte. 

Ce fac, însă, guvernanţii din coaliţia PD-L - PSD în ceea ce priveşte codurile juridice, coduri care vizează profund societatea românească prin efectele pe care le vor avea asupra vieţii a milioane de cetăţeni? Consideră că e suficient să şi le asume. Fără o dezbatere parlamentară şi fără o dezbatere publică. Şi asta în condiţiile în care, potrivit aceluiaşi sondaj realizat de Transperancy International, 82% dintre români consideră că cetăţenii ar trebui consultaţi înainte de redactarea şi adoptarea unor legi importante, 57% doresc dezbatere publică înainte de scrierea legilor, iar 68% consideră că, în prezent, statul ia decizii singur în stabilirea prevederilor legii civile şi penale. Altfel spus, cetăţenii doresc să fie parte a procesului de luare a deciziilor privind aceste coduri. 

Şi nu e de mirare că cetăţenii doresc să participe la procesul de luare a deciziilor atâta vreme cât sistemul de guvernare din România este democraţia. Democraţia ne permite mai mult decât să votăm. Ne permite să ne facem auziţi. 

Personal cred în democraţie şi de aceea am organizat dezbateri publice pe tema prevederilor proiectelor Codului civil şi penal, dezbateri publice, în urma cărora am depus amendamente. Am cerut păstrarea sancţiunii pentru luarea de mită. Din păcate, sancţiunea pentru luarea de mită a fost redusă. Pentru cine, domnule Boc? Am cerut mărirea sancţiunii pentru abuzul de funcţie, infracţiune care a dispărut cu totul în varianta pentru care Guvernul îşi va asuma răspunderea. Cine s-a temut de această infracţiune, domnule Boc? 

Din păcate, neinformarea publică, urmată de asumarea răspunderii Guvernului este considerată de către coaliţia de guvernare o practică profund democratică. Sau democratic a fost doar faptul că erorile pe care aceste coduri le-au conţinut au fost corectate prin intervenţia parlamentarilor, în special a celor liberali? 

Si, tot din păcate, pentru că discuţiile despre filosofi sunt la modă, mă văd nevoită să recunosc, cu un gust amar, ca Petre Ţuţea, deşi cinic, avea dreptate să spună că "Democraţia e triumful cantităţii împotriva calităţii", cel puţin atâta vreme cât Guvernul susţinut de o vremelnică majoritate parlamentară îşi asumă răspunderea împotriva însăşi democraţiei.