Săptămâna trecută, de la această tribună, în Parlamentul României a fost facut Bilaţul epocii Băsescu, camuflat sub un asa-zis Mesaj al Preşedintelui României, adresat Parlamentului, cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. Doar că, pe măsură ce discursul preşedintelui avansa, am constatat că naţiunea nu prea are probleme, nici politice şi nici de altă natură, ci doar realizări şi iar realizări în ceea ce părea a fi cel mai bun cincinal al acestui popor.
Ca de fiecare dată în asemenea situaţii, unele subiecte sunt prea importante pentru a nu fi atinse, iar Mesajul Preşedintelui României nu putea face excepţie de la regulă. Printre subiectele importante, sănătatea! Am aflat astfel despre implicarea preşedintelui în sectorul de sănătate care este prioritar pentru români, despre activitatea Comisiei prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul sănătăţii publice din România, despre numărul mare de spitale intrate în procese de modernizare, despre creşterea alocărilor finaciare pentru sănătate şi despre necesitatea majorării salariilor din sectorul sanitar. Realizări şi iar realizări.
Sigur că o parte din spitale au intrat în procese de modernizare în timpul guvernării liberale, sigur că Programul Naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei iniţiat de dl Nicolăescu, ministrul liberal al sănătăţii, a avut rezultate, dar parcă într-un discurs despre “problemele naţiunii” am fi aşteptat să auzim şi altfel de date.

Mi-ar fi plăcut să aud de la Preşedintele României care este soluţia prezidenţială pentru acoperirea deficitului de peste 40.000 de medici din sistemul de sănătate românesc. Conform datelor Colegiului Medicilor, România se situează la jumătate din media Europei occidentale în ceea ce priveşte numărul de medici pe cap de locuitor. În România un medic trebuind să acorde, statistic, asistenţă medicală unui număr de aproape 500 de bolnavi şi mie personal asta mi se pare o problemă a naţiunii.

Mi-ar fi plăcut să aud care este soluţia prezidenţială, dincolo de afirmaţia populistă privind  necesitatea majorării salariilor din sectorul sanitar, pentru creşterea salariului unui medic rezident de la aproximativ 300 de euro cât câştiga acesta în România la sfârşitul anului 2008, la aproximativ 1500 de euro cât castigă un medic cu aceeaşi experientă în ţările europene. Cum va putea fi convins un medic cu experienţă să profeseseze într-un spital din România pentru un salariu de aproximativ 1000 de euro când spitale din vest le ofera medicilor români salarii de peste 4000 de euro pentru a profesa în străinătate. Iată o alta “problemă a naţiunii”.

Dacă Preşedintele României s-a adresat Parlamentului pentru problemele naţiunii aş fi vrut să aud care sunt soluţiile pentru spitalele supra-aglomerate, pentru lipsa de medicamente din spitale, pentru miile de bolnavi care trebuie să-si caute sănătatea la spitale din capitală ori din centrele universitare pentru că sistemul de sănătate nu le poate asigura serviciile de care aceştia au nevoie pe plan local.

Aş fi vrut sa aud cum problema  salariilor din sectorul sanitar a fost rezolvată prin asumarea răspunderii Guvernului Boc pentru Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cum ministrul Pogea a găsit resursele bugetare necesare finalizării lucrărilor de modernizare a spitalelor demarate de Guvernul Tăriceanu sau cum ministrul Bazac a deblocat plăţile către furnizorii de medicamente.

Cum nimic din toate aceste lucruri nu au fost rostite de la această tribună vă doresc tuturor să fiti sănătoşi pentru că altfel veţi descoperi câte probleme are natiunea.