Doamnelor şi domnilor deputati,
Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută a fost adoptată tacit de către Senat Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România, iniţiată de parlamentari UDMR .
Împărţirea teritorială a României nu trebuie să fie un subiect peste care să trecem cu usurinţă. Nu putem lăsa pe seama procedurii parlamentare de aprobare tacită un subiect atât de delicat şi de care se leagă în mod direct şi pe o perioadă îndelungată de timp dezvoltarea României. Asta cu atât mai mult cu cât România are o lungă istorie şi o experienţă nu întotdeauna fericită în ceea ce priveşte organizarea administrativ teritorială.
De la cnezatele şi voievodatele prestatale, la ţinuturile lui Cuza şi, ulterior la judeţe, de la jude şi pârcălab la prefect, România pare să nu fi reuşit încă să găsească acea formulă care să raspundă nevoilor cetaţenilor de bună guvernare.
Chiar şi încercarea de a ne plia pe Nomenclatura Unităţilor Teritoriale pentru Statistică, impusă de Comisia Europeana pentru încadrarea uniformă a autorităţilor administrativ teritoriale ale statelor membre pe grade administrative specifice, a fost un semi-esec în urma căruia ne-am ales cu cele 8 Regiuni de Dezvoltare.

Şi spun că a fost un semi-eşec deoarece cele 8 regiuni de dezvoltare din România, nu au statut de unităţi administrativ-teritoriale, neavând personalitate juridică, neavând autorităţi publice deliberative şi executive – alese prin vot – şi deci fiind lipsite de dreptul şi capacitatea efectivă de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le cuprind, treburile publice pentru organizarea, funcţionarea, competenţele, atribuţiile şi gestionarea resurselor publice de la nivel regional care să se bazeze pe principiile autonomiei, legalităţii, responsabilităţii, cooperării si solidarităţii in rezolvarea problemelor intregii regiuni. De altfel, nici propunerea legislativă anterior menţionată nu rezolvă aceasta problemă ci doar trasează, superficial şi fără criterii temeinice, alte regiuni.
Nu avem răspunsuri la întrebări concrete: câte niveluri  de decizie locală sunt necesare; care sunt criteriile reale de exercitare a capacităţii de a administra o unitate administrativ teritorială în folosul comunităţii locale şi fără risipirea banului public (aşa cum se întâmplă acum prin creearea unor organisme regionale lipsite de putere); cum se asigură reprezentarea intereselor comunităţilor locale; şi cum se asigură coerenţa dintre administraţia publică locală şi cea centrală .
Aprobarea tacită a acestei propuneri legislative nu oferă răspunsuri şi soluţii la o problemă reală a României şi consider că iniţiatorii ar trebui să o retragă din dezbaterea parlamentară.
Guvernului Boc trebuie să se implice şi să îşi asume politic un proiect de modernizare a organizării administrativ-teritoriale a României, nu însă prin asumarea răspunderii guvernamentale în faţa Parlamentului, aşa cum a mai făcut-o şi în cazul altor legi cel puţin la fel de importante, ci printr-o importantă dezbatere publică şi politică a acestui proiect.
Sunt necesare discuţii legate de modernizarea organizării administrativ-teritoriale a României, însă nu pe genunchi, nu în trecere, nu prin aprobare tacită şi numai după ce vom fi raspuns la întrebarile puse mai sus.

Va multumesc,
Lucia Ana VARGA
DEPUTAT PNL