Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a constatat miercuri, 6 mai 2009, ca fiind neconstituţională Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Această soluţionare a Curţii a venit ca urmare a sesizării asupra neconstituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999, formulată de un număr de 81 de deputaţi PNL şi UDMR, în temeiul art.146 lit.a) din Constituţie.

   Deputatul Lucia Varga consideră astfel că, prin elaborarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 şi prin OUG 37/2009 se încalcă unul dintre angajamentele asumate de România, în cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană – şi anume depolitizarea administraţiei publice: “Emiterea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în anii 1999 – 2000 s-a realizat tocmai pentru a respecta cerinţele Uniunii Europene cu privire la aderarea României în Uniunea Europeană. Adică pentru a respecta cerinţa de profesionalizare a administraţiei publice. Acum, la 2 ani şi jumătate de la momentul aderării, guvernul Boc modifică unul din angajamentele pe care ni le-am asumat în vederea obţinerii calităţii de membru - mai întâi printr-o lege de modificare, şi apoi prin OUG 37/2009, considerând că e mai importantă politizarea administraţiei, decât profesionalizarea ei.”

   Referindu-se la efectele negative pe care adoptarea OUG 37/2009 le-ar avea pentru administraţia publică românească, Lucia Varga a declarat: “Dacă această ordonanţă va trece – prin votul coaliţiei PDL - PSD, Executivul va avea libertate totală de a-şi plasa clientela politică la toate nivelurile, în toate instituţiile. Efectul va fi o administraţie în ale cărei funcţii de conducere se vor afla persoane care vor avea o răspundere contractuală şi nu una legală – cum prevede Constituţia, adică persoane private vor conduce servicii publice şi, mai mult, persoane ale căror principale însuşiri vor fi calitatea de membru sau de simpatizant al partidelor aflate la guvernare, şi nu profesionalismul sau competenţa.”
În urma deciziei favorabile a Curţii Constituţionale, prin care s-a stabilit că modificarea Legii 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici este neconstituţională, Partidul Naţional Liberal (PNL) va cere Avocatului Poporului să sesizeze de urgenţă Curtea Constituţională şi în legătură cu OUG 37/2009 privind administraţia publică.

 
   Care este, însă, răspunsul guvernului PDL – PSD la necesitatea îmbunătăţirii managementului din sectorul public şi eficientizarea activităţii administraţiei publice din România? O ordonanţă care, prin politizarea a peste 40 de servicii deconcentrate din subordinea celor 11 ministere, va anula un proces de reformă derulat în ultimii 10 ani – proces prin intermediul căruia s-a reuşit modernizarea administraţiei, a constituirii corpului funcţionarilor publici, a de-politizării corpului funcţionarilor şi a administraţiei publice. Un act normativ care va încalca nu doar dreptul la muncă, ci şi pe cel de proprietate privată a aproximativ 14.000 şefi de instituţii – începând cu direcţiile de finanţe şi până la casele de cultură ale studenţilor. Şi nu în ultimul rând, o măsură care confirmă percepţia celor 62% dintre români care cred că administraţia publică nu e transparentă, dovadă fiind faptul că ordonanţa a fost adoptată în condiţiile în care proiectul de ordonanţă nu a fost postat pe site-ul Ministerului Administraţiei sau pe cel al Guvernului, şi nu a fost nici supus dezbaterii publice cu sindicatele şi patronatele.

   Să nu uităm, stimaţi colegi, că exercitarea funcţiei publice, indiferent că vorbim de un nivel de conducere, sau de unul de execuţie, presupune imparţialitate şi obiectivitate; profesionalism şi inovaţie; onestitate şi integritate. Că o administraţie publică modernă necesită dezvoltarea unui corp de funcţionari publici profesionist, stabil şi imparţial, aflat în slujba cetăţeanului, şi care să contribuie la eficientizarea administraţiei publice. Şi, mai ales, să nu uităm faptul că România este membru al Uniunii Europene şi că, în consecinţă, administraţia publică românească are nevoie de un sistem al funcţiei publice performant şi capabil de a răspunde eficient exigenţelor europene.

    Prin urmare, ne aflăm în faţa unei alegeri importante, nu doar pentru calitatea democraţiei româneşti, ci şi pentru direcţia spre care se va îndrepta reforma administraţiei publice din România. Aceea de a nu legaliza ingerinţa politicului în administraţie. Nici măcar ca un experiment.”