Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sţimaţi colegi,

Executivul şi-a luat, în sfârşit, treaba în serios şi execută.
Din păcate Guvernul nu „asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi nu exercită conducerea generală a administraţiei publice” aşa cum îi cere Constituţia ci execută fără discernământ politicile dictate de la Cotroceni. Dacă mai avea cineva vreun dubiu în ceea ce priveşte modul în care se iau deciziile în România, recentele ieşiri la rampă ale preşedintelui Băsescu au clarificat definitiv acest aspect.
Şi asta nu pentru că preşedintele a fost cel care a făcut publice măsurile Guvernului ci pentru că este clar că aceste decizii nu ar fi putut fi luate de către Guvern. Sunt sigură că specialiştii de la Ministerul Finanţelor nu ar fi putut veni cu o soluţie atât de slabă şi nefundamentată economic, la fel cum sunt sigură că specialiştilor de la Ministerului Muncii le-ar fi fost uşor să înţeleagă diferenţa dintre reducerea pensiilor cu 15% şi reducerea fondului de pensii cu 15%.
Dar indiferent de unde vin aşa-zisele soluţii care vor salva România, ele lovesc „eficient” în ajutoarele „nesimţite” de şomaj, în drepturile pensionarilor care nu solicită decat plata unei pensii decente pentru care, de altfel, au cotizat zeci de ani. Celor mai prost plătiţi bugetari din Europa li se mai taie încă 25% din salariu, asta dupa ce legea salarizării unice le-a mai diminuat veniturile şi la începutul anului cu încă aproximativ 20 de procente. Practic unui medic specialist care va ajunge să câştige cu 45% mai putin decât în anul 2008, nu ii va ajunge leafa nesimţită de bugetar pentru achitarea întreţinerii de la bloc, triplată de „diminuarea severă a subvenţiilor”.

Una dintre provocările majore ale României este atragerea fondurilor europene, provocare preluată cel puţin la nivel declarativ şi de către actualul Executiv. Încă de anul trecut această temă a devenit laitmotivul preferat al Guvernului şi am aflat atunci că performanţa atragerii fondurilor comunitare se va îmbunătăţi substanţial, evident în beneficiul tuturor românilor.
Realitatea însă este foarte departe de prognozele guvernului Băsescu-Boc. Un an mai târziu de la preluarea guvernării, rata absorbţiei fondurilor europene, în toate domeniile de activitate nu numai că nu a crescut sub mandatul PDL-ist, dar s-a diminuat. Potrivit unui  raport al Comisiei Europene, România ocupa penultimul loc, reuşind să absoarbă doar 14,1% din alocarea totală de 19,6 miliarde de euro aferentă acestei perioade.
De exemplu, pentru judeţul Bihor au fost depuse mai multe proiecte ce vizează lucrări importante de modernizare în folosul cetăţenilor privind managementul integrat al deşeurilor, infrastructura de apă şi canal şi reabilitarea CET-urilor. Nici unul dintre ele nu este finalizat până acum. Iar această situaţie se poate întâlni în majoritatea judeţelor ţării. Aceasta în contextul nevoii reale pe care ţara noastră o are de a reduce din decalajele existente faţă de celelalte state europene, în toate domeniile.
O parte din blocajele înregistrate în procesul de accesare al fondurilor europene se datorează lipsei de personal calificat. Pe de altă parte, se vorbeşte despre faptul că cei care lucrează cu fondurile europene nu sunt suficient motivaţi financiar astfel încât să justifice un grad de implicare şi un efort mai mare în acest proces. Reprezentanţii Guvernului invocă contextul crizei economico-financiare şi lipsa banilor necesari pentru a recompensa acest personal din structurile sale.
Probabil că adevărul este undeva la mijloc şi de aceea, consider că este necesară modificarea şi completarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, astfel încât să urgentăm procedurile şi să accelerăm gradul de absorbţie a fondurilor europene.